luni

Ce este rugăciunea?



   Dumnezeu ne vorbeşte prin Biblie. În rugăciune, noi vorbim cu Dumnezeu. El ne aude întotdeauna şi Lui putem să-i spunem tot ce avem pe inimă. Doresc să-ţi amintesc câteva adevăruri legate de rugăciune.

   Rugăciunea este...
   mulţumire şi laudă spre înălţarea lui Dumnezeu pentru dragostea Lui, pentru ce a făcut Domnul Isus în locul nostru.

   Rugăciunea este...
   mulţumire pentru bucuriile zilnice: sănătate, părinţi şi fraţi, casă, mâncare, haine şi multe alte lucruri.

   Rugăciunea este...
   cerere. Trebuie să-i spui lui Dumnezeu toate cererile, fie mici, fie mari.

   Rugăciunea este...
   mijlocire. Aşa se numesc rugăciunile pentru alţii, pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul Isus, pentru cei care sunt în necaz etc.

   Rugăciunea este...
   recunoaştere. Când eşti rău, poţi să recunoşti acel lucru în faţa Domnului Isus şi să-i mulţumeşti, că a murit şi pentru acel lucru.

miercuri

Nu poţi şi tu?



   Bătrânul dr. Chalmers, în timpul său un doctor şi evanghelist în Scoţia, a vizitat odată o femeie care nu putea ajunge la pacea cu Dumnezeu. Ea era tot timpul preocupată cu ea însăşi şi nu reuşea să nu se mai uite la ea, ci să se uite la lucrarea desăvârşită de mântuire a Domnului Isus la cruce. Ea a primit în inima ei mărturia minunată a lui Dumnezeu despre lucrarea lui Hristos.
   Chalmers a trebuit să traverseze în drumul lui spre această femeie un râu, peste care era aşezată doar o scândură îngustă. Această scândură părea să fie foarte instabilă şi nesigură, de aceea Chalmers a pus şovăind piciorul pe ea.
   Femeia îl aştepta pe cealaltă parte a râului şi a văzut ezitarea lui. Ea i-a strigat:
   - Încredeţi-vă în scândură! Este bine prinsă şi ţine! La aceste cuvinte, bătrânul doctor a mers încurajat pe scândură şi a ajuns cu bine de partea cealaltă.
   Puţin mai târziu a avut o discuţie cu femeia şi a observat curând că starea ei era aşa ca mai demult. Ea se plângea că nu poate fi sigură de mântuirea ei. Atunci lui Chalmers i-a venit în minte cazul cu scândura şi a spus:
   - Faceţi aşa cum am făcut eu mai înainte! La cuvântul dumneavoastră m-am încrezut în scândură şi am ajuns nevătămat şi sigur de partea cealaltă. Dumnezeu vă spune în Cuvântul Său neînşelător să vă încredeţi pe deplin în Domnul Isus. Este scris: „Oricine crede în El (sau se încrede în El), nu va fi dat de ruşine!” Astfel urmaţi ce spune El în Cuvântul Său şi încredeţi-vă pe deplin în Hristos, doar în El. Dumnezeu face ce promite, iar Hristos vă va purta cu siguranţă de partea cealaltă!
   - Dar domnule Chalmers, a întrebat femeia mirată, este aceasta totul? Este aceasta credinţă? Trebuie doar să mă încred pe deplin în Hristos, să mă predau Lui?
   - Da, aceasta este totul, a răspuns Chalmers, şi nu puteţi face aceasta?
   - O, a strigat femeia, pot face aceasta, şi chiar vreau să o fac!
   Din acea oră, inima ei a fost umplută cu pace, linişte şi siguranţa mântuirii.
   Eşti şi tu întristat din cauza păcatelor tale? Doreşti să ai şi tu pace cu Dumnezeu şi iertarea păcatelor tale? Atunci vino la Domnul Isus, Mântuitorul păcătoşilor! Încrede-te în El! Recunoaşte înaintea Lui păcatele tale, iar El le va ierta.

Albumul



   Când am dat examenul de bacalaureat şi ne-am întâlnit la sărbătoarea obişnuită de rămas bun în Bloomfield (SUA), un album de fotografii a trecut din mână în mână. L-am întocmit împreună în ultimele zile de şcoală special pentru această oră de despărţire. Cuprindea pe fiecare pagină sub fotografie şi câteva observaţii mai mult sau mai puţin originale despre persoana şi comportamentul fiecărui elev în timpul anilor de frecventare a şcolii. Unele notaţii erau foarte la subiect şi foarte comice, încât se auzea mereu câte un râset zgomotos când unul dintre colegii de clasă sau unul dintre mulţii invitaţi citeau textul.
   Pe una dintre paginile albumului era şi o fotografie a colegului nostru de şcoală David K. din Cl. în New-Jersey. Dedesubt de fotografia lui, un alt elev a scris următoarele rânduri:
„Prin mărturia şi comportarea exemplară a colegului meu de şcoală David K. ca şi creştin am fost condus la Domnul Isus (semnătură).”
   S-ar putea scrie şi despre tine aşa ceva?

luni

„Aruncă prima...”



   Un tată i-a spus fiului său să aşeze câteva ţigle în linie dreaptă la distanţe mici. Apoi i-a spus: „Acum aruncă prima!” Băiatul a ascultat şi toate celelate ţigle s-au răsturnat. „Acum pune la loc prima ţiglă şi vezi dacă şi celelalte se vor ridica!” Dar nu s-au ridicat. Ele au trebuit să fie ridicate una după alta.
   Cât de uşor este pentru un om să-l aducă pe un altul la cădere, dar cât de greu este să îndrepţi iarăşi pe cel căzut! Cine dintre noi poate să spună cât de mult rău am făcut altora în viaţa noastră prin influenţa noastră rea şi exemplul nostru rău! Şi cine poate să facă la loc totul bine? Nimeni!
   Nu, dintre noi nimeni! Niciun om nu poate face, dar Dumnezeu poate. El vrea să dăruiască iertare şi un har care face totul nou. Harul face posibil să umblăm într-o viaţă nouă şi să fim o binecuvântare pentru alţii.

Au terminat rugăciunea?



   Un băieţel de şase ani a fost trimis la un magazin pentru a cumpăra repede ceva pentru micul dejun. Vânzătorul era foarte ocupat şi l-a lăsat pe micuţul client să aştepte un timp. În sfârşit i-a înmânat cele dorite, dar a observat că ochii copilului era plini de lacrimi.
   - Ce este cu tine, i s-a adresat vânzătorul, eşti bolnav?
   - Nu, a răspuns cu sfială micuţul, a trebuit să aştept aşa de mult timp şi desigur cei de acasă au terminat rugăciunea când voi ajunge eu.

   Acest cuvânt l-a atins puternic pe vânzător, pentru că şi el se ruga cândva dimineaţa. Dar de când a ajuns vânzător, nu a mai avut timp, cum spunea el, şi L-a uitat pe Dumnezeu. Cuvintele băiatului l-au pus pe gânduri. Nu a avut linişte şi pace, până când Domnul Isus şi Cuvântul Său au luat primul loc în inima lui.