Adresa corectă

   Biblia este ca un oraș mare. Mulți oameni nu doresc să intre în acest oraș, pentru că le este teamă că se rătăcesc. Dar ei se înșeală! În acest „oraș“ se găsesc „alei“ frumoase, late, ca de exemplu Psalmii. Cine nu știe să se roage, se poate opri acolo. Găsim de asemenea „străzile“ Evangheliilor, care conduc la cruce. Cine vrea să pășească și să-și recunoască păcatele, va găsi mântuire veșnică pentru sufletul său și poate să-și continue calea sa bucuros și fără griji.

   Orașul Bibliei numără 66 de alei, străzi și drumuri (cărți). Locuitorii ei nenumărați se numesc versete. Toate îl ajută pe străinul care vizitează orașul. La fiecare etaj al multor case locuiește un verset. Cea mai mare casă se găsește în interiorul orașului și adăpostește 170 de versete. Se află pe aleea Psalmi, Nr. 119.

   Nu uita să bați pe strada Ioan, la Nr. 3, etajul 16. Acolo vei face cunoștință cu primul verset, de a cărui adresă îmi aduc aminte. Îmi place mult.

   Poate la început îți vine greu să găsești strada dorită. Dar poți studia planul orașului așezat la intrarea în oraș (cuprinsul). Ia-ți timp să vizitezi toate versetele, pe care le găsești în aceste istorioare. Dacă te afli la adresa corectă, la numărul corect și cauți etajul corect, îl găsești desigur acasă. Și curând vei avea în acest mare oraș mulți prieteni buni!

Adevărata bogăție

   Un american înstărit îi lăsă nepotului său o Biblie cu următoarea scrisoare:

   „Dragul meu!

   Îți predau Biblia mea – Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu cu valoarea sa de neegalat. Sper și doresc să citești zilnic din ea, căci pe fiecare pagină a acestei cărți poți găsi bogății adevărate, statornice!“

   Tânărul a fost așa de dezamăgit de moștenirea unchiului său, încât a dus-o în magazie împreună cu alte câteva lucruri uzate și o puse neglijent într-un colț. Acolo rămase ani de-a rândul, nebăgată în seamă și nefolosită. Dar apoi când au apărut necazuri și greutăți în viața lui, s-a gândit și la moștenirea unchiului său. Poate Biblia cea veche aduce cumva bani! O aduse din magazie și răsfoi în ea. Între paginile ei găsi o hârtie valoroasă, legalizată oficial, în valoare de mai multe mii de dolari. Dar el găsi și mai mult, mult mai important – el găsi la citirea acestei cărți binecuvântate comoara cea mai mare, pe care o poate obține vreodată vreun om: „bogățiile nepătrunse ale lui Hristos“. El L-a cunoscut pe Domnul Isus ca Mântuitorul și Domnul său personal. Și aceasta a fost desigur și dorința arzătoare a unchiului său înțelept.

Cine are urechi...

   Un om spunea într-o zi unor prieteni de-ai săi:

   - M-am întors la Dumnezeu printr-o muscă.

   - Cum așa? îi zise unul din prieteni.

   Omul povesti:

   - Mă duceam la adunare, nu de alta, dar să ascult cântările. Cînd vestitorul Cuvântului începea să vorbească, îmi astupam urechile cu degetele. Într-o duminică, stând așa în împietrire, o muscă mi se puse pe nas. Am dat-o deoparte și iar mi-am astupat urechile. Ea s-a întors din nou și iar am alungat-o... Dar tocmai atunci, am auzit vorbele: „Cine are urechi, să asculte!“ Așa de tare m-au atins în suflet aceste vorbe, că n-am mai dus degetele la urechi... Și de-atunci, mi s-au deschis și urechile sufletului și m-am întors la Dumnezeu. De aceea am zis că printr-o muscă m-am întors la Dumnezeu.

Raluca nu știa...

   Raluca ședea în sala de așteptare. Mama ei făcea tratament. „Sărmana mamă, oare îi face una din acele injecții îngrozitoare, pentru a încerca să o vindece? Cât de mult trebuie să mai aștept? Numai de nu m-ar fi uitat mama!“

   Atunci, o soră medicală i se adresă copilului pierdut pe gânduri:

   - Să-ți povestesc o istorioară frumoasă?

   - Oh, da, vă rog, soră!

   Raluca era numai ochi și urechi. Sora îi povesti istorioara despre oița pierdută, pe care a găsit-o în final Păstorul cel bun (Evanghelia după Luca, capitolul 15).

   - Știi, Raluca, Păstorul cel bun este Domnul Isus; și oița pierdută ești tu, sunt eu, când trăim departe de Dumnezeu. Dar El ne caută și dorește, ca noi să ne lăsăm găsiți de El.

   - Dar, soră, cum mă poate găsi El pe mine, dacă nu vine niciodată la noi?

   - Gândește-te, și dacă nu-L vedem pe Domnul Isus, El totuși ne vede. El Se uită din cer în jos, El aude ce spunem; și dacă Îl rogi astăzi că ai vrea să devii oița Lui, El va nota numele tău în cartea vieții. Atunci El va fi pentru totdeauna Păstorul tău cel bun.

   Domnul Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine.“ (Evanghelia după Ioan, capitolul 10, versetul 14).

Tabloul frumos al băiatului rău

   Învățătorul dorea să vorbească cu părinții lui Radu. El îi aștepta în sufragerie și admira între timp un portret frumos, foarte asemănător lui Radu. „Dacă vezi acest tablou, ai putea spune, că ar fi un înger“, se gândi învățătorul, „numai de-ar fi așa și la școală!“

   Desigur, băiatul a făcut cea mai încântătoare mutră, când a stat în fața pictorului, și acesta a creat tabloul frumos. Dar ce ar spune artistul, dacă ar știi că Radu este leneș, mânios, obraznic și chiar prefăcut?

   Noi toți le arătăm oamenilor o anumită imagine despre noi. Dar Dumnezeu Se uită mult mai adânc în noi. El vede ce faci tu în ascuns, El știe ce gândești când ți se spune să asculți. Dar El te poate și face mai bun, dacă Îl rogi și nu-I ascunzi greșelile.

   „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri, și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.8 și 9).

Otrava dulce

   Un băiețaș foarte curios de vreo 4 ani a vrut ca cei mai mulți copii de seama lui, să controleze și să încerce totul. Într-o zi, mama nu era acasă. Ionuț se plictisi în dormitorul părinților și căută ceva de joacă. Își aduse un scaun în fața dulapului și se urcă pe el, să vadă dacă nu găsește acolo ceva frumos. Acolo se afla o punguliță mică și albă de hârtie. Ce o fi oare în ea? Să privească doar. El o desfăcu și văzu o pudră albă în ea. Ionuț gustă și o găsi bună. Mai luă încă o dată și încă o dată, iar restul îl aruncă repede în dulap. Ceva mai târziu, mama veni acasă. Ea văzu imediat că nu este ceva în ordine cu Ionuț și plângând el recunoscu că are dureri de burtă. „Ce ai mâncat?“ întrebă mama. El povesti cu sughițuri că a gustat din zahărul acela din dulap. „O, băiatule, aceea este otravă.“ Numaidecât a fost chemat medicul și noroc cu intervenția lui neîntârziată, care a putut salva viața copilului. Niciodată Ionuț nu a uitat că ceva care este dulce poate fi otravă.

   Așa este și cu păcatul. Multe lucruri care se arată dulci sunt rele. Și ce este rău, ce este păcat are ca urmare moartea. Există cărți care sunt atât de interesante de citit, dar pot conține otravă dulce. Sunt lucruri care ai dori să le faci, care le numești prietene și totuși sunt otravă dulce – păcat. Urmarea din aceasta este moartea, moartea veșnică. „Dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).

Unde să ne odihnim

   „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.“ (Matei 11.28)

   Lumea nu este la fel. Pentru unii dintre voi, este acum timp de joacă și de vacanță, iar pentru alții de muncă. Aceia dintre voi care trăiți la țară, trebuie să munciți cu părinții voștri sub arșița soarelui. Cei de la orașe aveți mai mult timp și unii dintre voi vă duceți cu părinții voștri la munte sau la mare, pentru a vă petrece acolo vacanțele.

   Dar să știți un lucru: și joaca obosește, iar omul se satură chiar și de vacanță, după cum se satură de muncă, de multe ori.

   Ce este atunci de făcut?

   Pentru a primi fericirea și odihna pentru sufletele noastre, trebuie să ne ducem la Domnul Isus. Ce plină de învățăminte este istorioara din Luca 10.38-42! Citiți acolo despre două surori, Marta și Maria. Una dintre ele, Maria, s-a așezat la picioarele Domnului și sorbea învățătura și cuvintele pe care le rostea El. Cealaltă, Marta, împărțită cu multă treabă, nu a găsit timp să asculte cuvintele Domnului. Ba mai mult, s-a dus la Domnul Isus și a cerut ca s-o mustre pe Maria, pentru că nu făcea nimic. Oare Maria nu făcea nimic? Oare a auzi pe Domnul Isus, a-ți odihni sufletul la picioarele Lui înseamnă nimic? „Marto, Marto“, i-a răspuns Domnul, „pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, dar un singur lucru trebuie.“

   Ascultă, scumpul nostru copil! Un singur lucru trebuie. Fă și tu ca Maria: așează-te la picioarele Domnului și alege partea cea bună! ALEGE PE DOMNUL ISUS!

„Ca un copilaș“

   „I-au adus niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii au certat pe cei ce îi aduceau.

   Când a văzut Isus acest lucru, S-a mâniat și le-a zis: «Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.

   Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea!»

   Apoi i-a luat în brațe și i-a binecuvântat, punându-Și mâinile peste ei.“

Evanghelia după Marcu, capitolul 10, versetele 13-16

Poți colora acest desen:

Găsit!

   A fost odată... un băiețel, care se afla în vacanță la țară. Ascultați bine ce vă povestește el acum:

   Într-o zi am pornit la plimbare. Deodată am văzut ceva sclipind pe pământ. M-am aplecat și l-am ridicat. Acasă i-am arătat bunicului. „Dar... acesta este un inel de aur foarte frumos“, a exclamat el, „desigur, este foarte valoros. Vino să-l ducem imediat la poliție.“

   Polițistul a notat numele meu, mi-a dat mâna și mi-a spus: „Dacă inelul nu va fi ridicat până peste un an, îți va aparține!“ Imaginați-vă ce mândru am fost când am ajuns acasă: un inel de aur urma să-mi aparțină mie... peste un an!

   Și, după un an, mi s-a dat inelul, care era acum al meu. Aproape n-am putut să aștept până am putut să-l arăt familiei mele; fără răsuflare am ajuns la bunici. Posedam acum o avere, aproape tot aurul din lume, mă gândeam eu! Și nu a trebuit să fac nimic pentru aceasta, a fost suficient că am găsit inelul.

   Dar știți ce mi s-a întâmplat câțiva ani mai târziu? Ghiciți! Am făcut iarăși o descoperire, una de o mie de ori mai frumoasă! Când am împlinit doisprezece ani, am găsit ceva care mi-a aparținut imediat și pentru totdeauna. Ce fericire!

   Micuț cititor, și tu poți avea această fericire. Poate nu o să găsești niciodată un inel la marginea drumului; dar tu poți să găsești pe Cineva, pe Domnul, care te asigură: „Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima“ (Ieremia 29.13). Când Îl vei cunoaște, va fi cea mai mare descoperire a ta. Sunt sigur că atunci și tu vei spune entuziasmat despre ceea ce ai găsit.

Iulie

La pământ și-apleacă grâul

pe ogoare spice pline.

În răcoarea apei limpezi

să te scalzi, e-așa de bine.

Minunat e ceru-albastru,

limpede e-ntreagă zarea,

Dumnezeu ne dăruiește

lumii-ntregi, îmbelșugarea.

Precum grâul bun și rodnic

dă la lume buna pâine,

bun la suflet totdeauna

fă să fiu și eu, Stăpâne.

Și precum senin e cerul

când fără de nori se ține,

tot așa curat fă-mi, Doamne,

sufletul și gându-n mine.