Într-un sat
african, pe malul fluviului Congo, într-un palat cu douăzeci de camere, trăia
tânărul Zamba.
Tatăl lui, un
bogat rege african, pleca din când în când cu armata în război împotriva
triburilor vecine. El urca fluviul cu pirogile, incendia satele şi lua
prizonieri, pe care apoi îi vindea ca sclavi căpitanului unei nave americane.
Casa lui Zamba era împodobită cu o mulţime de lucruri somptuoase şi biblioteca
lui era plină de cărţi valoroase.
Într-una din zile, Zamba se opri în faţa căpitanului zicând:
- Căpitane, mi-ar plăcea aşa de mult
să învăţ să citesc şi să scriu! Învaţă-mă, te rog!
-
Ce idee! răspunse căpitanul. Ei bine, am să te învăţ.
În timpul unei expediţii de cucerire, tatăl lui Zamba a fost ucis, dar
tribul său ieşi victorios. Câtă durere pentru Zamba!
La doar 17 ani a
fost nevoit să aducă prizonierii în tabără, să se ocupe de ei şi imediat să ia
locul tatălui său.
Printre
prizonierii aduşi se număra şi Zillah, fata regelui învins. Frumuseţea ei fermecă
privirile tânărului Zamba.
- Dezlegaţi-o, porunci acesta, ea nu va fi
vândută ca sclavă, ci va fi soţia mea.
Când căpitanul american a revenit în sat ca să cumpere sclavi, l-a convins
pe Zamba să meargă cu el în America şi să înceapă acolo o afacere. Tânărul se
îmbarcă şi porni spre America luând cu el tot aurul agonisit de tatăl său,
precum şi cărţile cele mai valoroase din biblioteca sa. El spera să ajungă
bogat, puternic...
La revedere ... La revedere ... şi corabia se îndreptă încet-încet spre
larg. Împreună cu el pe corabie mai erau îmbarcaţi patru sute douăzeci şi doi
de sclavi. Aceştia erau legaţi în lanţuri în cala corăbiei. Zamba putea vedea
acum de aproape ororile traficului cu sclavi, la care el însuşi participase.
Nu după mult timp, Zamba observă că atitudinea căpitanului nu mai este
la fel de prietenoasă şi de binevoitoare ca altădată:
- Va trebui
să-mi plăteşti, dacă vrei să te învăţ să scrii şi să citeşti, zise într-una din
zile căpitanul.
Într-o seară, pe când stătea în cabina sa, Zamba îl auzi pe căpitan
spunând:
- Ha! Ha! Acest frumos prinţ … nici nu se
gândeşte că în curând va fi împreună cu sclavii lui!
În cele din urmă, corabia îşi aruncă ancora în portul Charleston.
Sclavii au fost coborâţi, spălaţi şi îmbrăcaţi pentru a fi duşi la piaţă
şi vânduţi. În pofida strigătelor sale, Zamba a fost cumpărat de un proprietar
bogat. Căpitanul pe care îl crezuse bun prieten, îi furase toată bogăţia şi
libertatea.
Stăpânul îl conduse pe Zamba într-o plantaţie imensă, unde lucrau o
mulţime de sclavi. Noua lui viaţă nu însemna decât muncă în plantaţiile de
bumbac.
Într-o duminică dimineaţa, Zamba, împreună cu un alt sclav, merse
într-un loc unde se vestea Cuvântul lui Dumnezeu. Ajuns aici, ascultă cu mare
atenţie vestirea Evangheliei. Când imnurile de laudă începură să se înalţe spre
cer, lacrimi fierbinţi se prelingeau pe obrajii lui arşi de soare.
Seara deschise Biblia şi continuă să citească: „Veniţi la Mine, toţi cei
trudiţi şi împovăraţi.“ Acest verset stră-punse inima lui Zamba. El avea nevoie
de cineva căruia să-i spună durerea lui şi înaintea căruia să îşi descarce conştiinţa
care îl apăsa. El se predă astfel Domnului Isus primind în schimb iertarea
păcatelor.
Zamba a învăţat
din Scriptură că tot ceea ce face trebuie făcut ca pentru Domnul Isus. El şi-a
servit astfel stăpânul cu devotament fără să înţeleagă însă cum nişte oameni
pot duce în robie pe alţii.
Într-o zi, stăpânul
îl luă cu el în port, unde erau debarcaţi noi sclavi. Deodată auzi pe cineva
strigând:
- Zambaaaa!
Era Zillah. Ea
îşi striga soţul. Stăpânul lui Zamba o cumpără şi pe ea. Ce bucurie pentru
Zamba de a o revedea pe Zillah!
- Zamba, zise
stăpânul, poţi lua în colibă pe Zillah, soţia ta.
În ziua următoare,
după ce se întoarse de la muncă, Zamba o învăţă pe Zillah cum să-L cunoască pe
Domnul Isus şi îi arătă bogăţiile pe care le-a descoperit în Biblie.
Zamba şi
Zillah au fost în curând eliberaţi de stăpânul lor, dar ei au continuat să-i
slujească cu fidelitate. După moartea lui, ei au cumpărat un magazin în oraş şi
au venit în ajutorul celor care erau nefericiţi.
