Anul cel mai bun

   Trei muncitori sezonieri din Italia s-au întâlnit pe drumul din Elveţia spre casă. Tocmai şi-au încheiat sezonul de muncă.

   - Acest an a fost cel mai bun, explică primul. Am fost chelner la hotel Imperial şi am câştigat o sumă frumoasă. Încă un astfel de an şi nu mai trebuie să muncesc ca chelner.

   Şi al doilea a putut relata despre un sezon bun.

   - Şi cum a fost al tău? s-au adresat cei doi către al treilea.

   - Eu am îngrijit la un hotel de un oaspete bolnav, care nu a vrut să stea în spital. Când i-a sosit sfârşitul, s-a tânguit: „Te rog, tinere, spune-mi un cuvânt de mângâiere, un cuvânt de speranţă!“ Am început să transpir; de încurcătură n-am putut spune niciun cuvânt. Atunci mi-am adus aminte că pe fundul valizei mele se mai afla Biblia mamei mele. I-am citit bărbatului câteva versete din ea, pe care mama mea le subliniase. Am ajuns şi la versetul: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.“ Atunci muribundul şi-a ridicat mâinile şi a repetat fiecare cuvânt. Şi deodată a fost ca transformat. Teama sufletului său dispăruse deplin, iar faţa lui strălucea de bucurie. Cu greu a mai putut spune: „Îţi mulţumesc – acum am viaţă veşnică şi merg în cer la Isus.“ De când a avut loc această întâmplare citesc zilnic în Biblie. Astfel L-am găsit şi eu pe Isus ca Mântuitorul meu şi am devenit bucuros şi fericit. De aceea spun şi eu: Acest an a fost cel mai bun pentru mine!

"Strângeţi-vă comori în cer..."

"Strângeţi-vă comori în cer..."

Matei 6.20

Hârtia de scris

   Înainte cu mulți ani, o doamnă distinsă din Anglia a vizitat odată o fabrică de hârtie. Proprietarul a condus-o, la dorința ei, prin toată fabrica, până când la sfârșit au ajuns la o încăpere unde erau depozitate zdrențe din care se fabrica hârtia fină. Când doamna a văzut zdrențele urâte și murdare, a exclamat:

   - Cum vor putea deveni vreodată albe?

   - O, doamna mea, spuse proprietarul fabricii de hârtie, există un proces chimic care are un asemenea efect, încât chiar culoarea acestor zdrențe roșii este suprimată. Înainte ca doamna să meargă mai departe, proprietarul a aflat că vizitatoarea a fost împărăteasa Victoria.

   Nu mult timp după aceea, împărăteasa a găsit pe biroul ei un teanc de hârtie de scris din cea mai frumoasă, din cea mai fină, așa de netedă și de strălucitoare cum nu mai văzuse niciodată. Fiecare foaie avea într-un filigran iniţialele numelui ei. Lângă se afla o scrisoare cu următorul conținut:

   „Va dori împărăteasa să accepte o probă din hârtia mea, în timp ce o asigur că aceste foi sunt fabricate din zdrențele murdare pe care le-a văzut? Cred că și împărăteasa va admira acest rezultat. Ar fi împărăteasa atât de bună să-mi permită în continuare să-i spun că la mine în fabrică s-au ținut câteva predici? Am învățat că Domnul Isus Hristos poate să accepte pe cei mai răi păcătoși și să-i curețe; chiar dacă păcatele lor sunt ca cârmâzul, el poate să-i facă albi ca zăpada. Și pot vedea cum El poate să-Și așeze Numele Lui pe ei. Și așa cum zdrențele prelucrate în hârtie bună ajung într-un palat împărătesc pentru a fi acolo admirate, tot așa pot fi primiți păcătoși sărmani, curățiți, în palatul marelui Împărat, al Domnului slavei.“

„Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1.18).

„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.9).

„ ...ca pentru Domnul“

   După terminarea școlii, Horia ajunse în ucenicie la un pantofar temător de Dumnezeu. După câteva zile, Horia ajuta deja cu sârguință. Permanent existau o mulțime de pantofi purtați, la care trebuia pusă talpa. Horia a primit în curând sarcina să înmoaie în apă tălpile de piele noi, tăiate și apoi să le prelucreze bine cu ciocanul, până erau uscate și subțiri. Apoi, meseriașul le fixa pe pantofi.

   După un timp, Horia s-a săturat de bătutul continuu, ostenitor. Când a ajuns odată din întâmplare în atelierul unui alt pantofar, a văzut că tălpile nu erau bătute, ci fixate ude pe pantofi. La întrebarea mirată a lui Horia de ce face așa, pantofarul i-a explicat că pantofii se uzează în acest mod mai repede și vor fi aduși în curând la el; și acest lucru era favorabil portmoneului lui.

   Horia spera că dacă îi va spune aceste lucruri maistrului său, nu va mai trebui să bată cu ciocanul. Dar maistrul a luat Biblia de pe raft, a căutat o clipă și a citit: „ ...să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 10.31). Apoi a spus:

   - Horia, știu că bătutul cu ciocanul este o muncă grea și vreau să te ajut de acum înainte; dar toți pantofii mei trebuie să fie reparați bine și cu grijă. Când odată în cer va trebui să dau socoteală Domnului meu despre tot ce am făcut – cât de mult va trebui să mă rușinez dacă Domnul Isus îmi va arăta acolo o grămadă de pantofi reparați rău și îmi va spune: „Îmi pare rău că ai făcut o muncă așa de rea și că nu pot să-ți dau nicio răsplată.“ Nu, Horia, doresc ca Domnul să poată să-mi spună: „Bine, slugă bună și credincioasă!“

   Horia a reținut aceste cuvinte. Adesea a avut ocazia să-și aducă aminte, că fiecare care crede din inimă în Domnul Isus, trebuie să arate și în comportamentul său - indiferent că este acasă, la școală sau la locul de muncă -, că el Îl iubește pe Mântuitorul său și dorește să facă totul pentru acest Domn. Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă:

   „Orice faceți să faceți din toată inima, ca pentru Domnul...“ (Coloseni 3.23).