O discuție între trei Biblii

   Dar Bibliile nu pot să vorbească, ți-ai spus când ai citit titlul. Desigur, ai dreptate. Dar dacă ar putea vorbi, atunci unele Biblii vechi ar avea cu siguranță de spus „povestea lor“. Să considerăm totuși că Bibliile pot vorbi și să ascultăm cu atenție povestea lor.

   Trei Biblii s-au întâlnit la piața de vechituri, unde erau puse la vânzare de către posesorii lor actuali. Când prima Biblie a spus că are peste 80 de ani, celelalte au spus mirate: „Dar arăți ca nouă!“ La aceasta, răspunse tristă: „Da, am avut un loc de cinste pe raftul de cărți, dar n-am fost luată niciodată de acolo, ca să fiu citită. Aș fi avut de spus așa de multe posesorilor mei. Am vrut să le transmit vestea cea mai importantă sau să le dau un sfat în problemele lor. Dar n-am fost întrebată niciodată sau nu mi s-a cerut niciun sfat. Posesorii mei trăiau așa zi de zi. Astfel am stat așa decenii pe locul meu în raftul de cărți. Mă luau afară pentru a șterge praful, dar să fiu deschisă sau citită – niciodată. Așa au murit posesorii mei, fără să fi auzit vreodată vestea bună, pe care am vrut așa de mult să le-o transmit. Acum aștept cu nerăbdare să văd cine va fi noul meu posesor. Oare voi putea să-i spun despre vestea mea?“

   Când prima Biblie și-a terminat vorbirea ei tristă, cealaltă Biblie, la care se vedea că a fost citită, și-a spus povestea ei: „Mie mi-a mers ceva mai bine. Da, posesorii mei m-au citit chiar regulat, dar numai pentru că erau obișnuiți așa. Ceea ce am avut să le spun, nu a atins inimile lor. Ei uitau repede și nu făceau după ceea ce citeau. Ce minunată ar fi putut fi viața lor, dacă ar fi ascultat de mine cu inima!“

   Acum cele două s-au uitat la a treia. Ea nu mai arăta frumos și era pe punctul să se desprindă cu totul. „Ce au făcut din tine! Posesorii tăi te-au tratat într-adevăr rău. Nu au avut nicio grijă față de tine?“ - „Ba da“, spuse bucuroasă a treia Biblie, „ei m-au prețuit foarte mult. Am avut un loc important în viața lor. Ei mă citeau în timp ce se rugau și am putut să le spun multe. Adesea deveneau bucuroși și mulțumitori, când găseau la mine răspuns la întrebările lor. Locurile importante le-au subliniat, pentru a le reține bine. Ei chiar au învățat pe de rost unele dintre cuvintele mele; așa de importante le-au fost. Mă gândesc că mi-am îndeplinit bine scopul.

   Ce fel de poveste ar spune Biblia ta? Biblia vrea să-ți arate calea spre Dumnezeu și să te ajute pe calea urmării lui Isus. Depinde doar de tine.  

 

Dormitul

   În Biblie există o carte, Proverbele lui Solomon, care este plină de indicații practice pentru viața de fiecare zi. Ar trebui să o citești (din nou?) pentru tine personal. În această carte am dat de câtva timp de următorul verset:

   „Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac“ (Proverbe 20.13).

   Poate te întrebi acum: „Nu mai am voie să mă bucur de patul meu după o zi lungă și obositoare?“ Bineînțeles că trebuie să ai parte de somnul binemeritat. Dar aici este vorba de acela care doarme mai mult decât este bine. Pe lângă acesta, există un alt fel de somn foarte periculos – somnul păcatului. Asta înseamnă că tu te-ai obișnuit cu minciuna și înșelăciunea și cu toate celelalte păcate mici și mari. Tu nici nu te mai gândești la ele. Merg de la sine – ca în somn...

   Acest somn te face într-adevăr sărac. Dar nu numai aceasta – este și periculos, periculos pentru viață! Dacă „moțăi“ mai departe indiferent, atunci mergi în pierzare. De aceea doresc să te îndemn cu cuvintele Bibliei: Deșteaptă-te tu, care dormi.“

Costi și micuța pasăre

   Micuța pasăre, care se află la picioarele lui Costi, este moartă. Ciocul extrem de mic este deschis, penele sunt răvășite, nu mai sunt strălucitoare. Costi se ghemuiește în fața păsării și o privește. „Nu se mișcă“, șoptește Costi, „nu se va mai mișca niciodată!“ Deasupra lui în crengile bătrânului fag ciripește o pasăre. Costi se uită trist în sus. Oare să fie mama pasăre?

   Cu atenție, Costi împinge vechea sa lopățică de nisip sub corpul rece. El duce păsărica la gaura pe care a săpat-o în pământul negru. Apoi umple iarăși gaura cu pământ și pune deasupra o piatră strălucitoare. Acum știe unde a înmormântat micuța pasăre. Costi aude foșnetul frunzelor bătrânului fag. Aude și cum două păsări ciripesc.

   Acum două săptămâni a murit străbunica lui Costi. Era așa de bătrână și așa de bolnavă! Tata a spus: „Corpul este ca o casă. Străbunica a ieșit din casa veche. Acum are o casă minunată la Dumnezeu în cer. O casă, care nu se învechește niciodată. Străbunica s-a bucurat de această casă, Costi!“

   „Ea L-a iubit pe Domnul Isus, tată, așa-i?“ a întrebat Costi. Tata a încuviințat. Atunci Costi a știut, că odată o va revedea pe străbunica: în casa ei nouă, minunată în cer.