vineri

O scrisoare care a fost spre binecuvântare



   Cât de important este să facem totul cu Domnul Isus şi să ne lăsăm conduşi de El şi în scrierea de scrisori, ne învaţă următoarea istorioară:

   Înainte cu câţiva ani, Anişoara, care Îl iubea pe Domnul Isus, le-a scris părinţilor ei. Ea preamărea în scrisoare dragostea şi îndurarea Domnului Isus, care merge după cei pierduţi până îi găseşte.
   Scrisoarea a fost insuficient adresată. Pentru că pe plic a lipsit adresa expeditorului, scrisoarea a fost deschisă oficial în Berlin, unde fusese trimisă.
   După aproximativ 8 zile, fata a primit înapoi scrisoarea ei. Era anexat un bileţel cu următorul conţinut: „Am deschis oficial scrisoarea dumneavoastră, pentru a stabili cine este expeditorul. Permiteţi-mi observaţia că rândurile dumneavoastră au fost spre binecuvântarea mea. Aţi scris aşa de frumos către părinţii dumneavoastră şi aţi spus acolo despre Păstorul cel bun care a mers după dumneavoastră pentru a vă salva. Doresc să vă spun că bunul Dumnezeu m-a găsit prin această scrisoare şi pe mine, o oaie rătăcită.
Un funcţionar al poştei din Berlin.“
  
      Ce scrii tu?

O scrisoare care a provocat necaz



   Maria avea părinţi credincioşi şi ea de asemenea credea în Domnul Isus. Ea ar fi putut fi un exemplu pentru colegele ei de şcoală. Dar în loc să fie aşa, ea împreună cu prietena ei Manuela erau autorul multor năzbâtii.
   Când Manuela a fost odată bolnavă, Maria i-a scris o scrisoare pentru a o înveseli. Scrisoarea era plină de lucruri nechibzuite. De asemenea conţinea observaţii urâte despre învăţătoarea lor. Da, erau unele lucruri scrise acolo care erau numai pentru Manuela. Ca „glumă principală“, Maria a adresat scrisoarea către „Manuel Horilă“.
   Când Manuela a revenit după câteva zile la şcoală, nu a amintit nimic despre scrisoare. Maria a întrebat-o:
   - Ai primit scrisoarea mea?
   - Ce, întrebă mirată Manuela, mi-ai scris o scrisoare? N-am primit-o!
   - Dar am scris corect strada şi numărul casei.
   - Şi numele meu?
   - Am scris Manuel în loc de Manuela, dar nu face nimic, dacă adresa este corectă.
   - Oh, acum îmi amintesc! spuse Manuela. Nu de mult a fost factorul poştal la noi şi a întrebat de Manuel Horilă. Mama i-a explicat că o persoană cu acest nume nu locuieşte la noi. Atunci poştaşul a spus că trebuie să deschidă scrisoarea pentru a-i comunica expeditorului.
   - Dar Manuela! ţipă îngrozită Maria. Trebuia să te gândeşti că scrisoarea era pentru tine!
   - Nu, nu puteam să bănuiesc. Cine îmi scrie mie. Şi la tine m-am gândit cel mai puţin, mai ales că locuieşti aici şi mă poţi vizita.
   Maria era foarte speriată. Cât de îngrozitor era că s-a deschis scrisoarea şi a fost citită de oameni străini! Şi dacă aceştia o vor depista pe ea ca fiind expeditorul şi vor trimite scrisoarea înapoi, care s-ar putea să ajungă în mâinile părinţilor! Şi dacă va afla învăţătoarea ce era scris despre ea! Toate aceste gânduri o chinuiau foarte mult pe Maria. În noaptea următoare aproape că nu dormi. Zile în şir a fost foarte tăcută.
   Ea nu a istorisit nimănui de această întâmplare, dar ştia ce avea de învăţat din ea. Simţea că nu numai oamenii, ci şi Dumnezeul cel sfânt îi citiseră gândurile. A devenit conştientă că în ultimul timp L-a uitat adesea şi L-a întristat mult pe Domnul. Ea L-a rugat să o ierte şi să-i dea putere să-L mărturisească în faţa colegelor şi să le fie un exemplu mai bun.
   Despre scrisoare nu a auzit niciodată nimic. Dar şi prin această întâmplare, ea a învăţat ceva despre sensul versetelor:

„Ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul... Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.“ (Psalm 139. 2 şi 4)

Ce scrii?



   În zilele noastre nu se mai scriu aşa de multe scrisori ca mai demult. Mijloacele de transport în comun ne permit să facem repede vizite apropiaţilor noştri dragi sau prietenilor. Dacă nu avem timpul necesar, luăm în mână telefonul pentru a vorbi unii cu alţii.
   Şi totuşi, prin scrierea unei scrisori poţi face adesea o mare bucurie. Desigur, printre cititoarele noastre sunt unele care au câte o prietenă cu care îşi scriu scrisori. Înainte de a începe să scrie, se gândesc ce să aştearnă pe hârtie. De fapt, ceea ce se scrie destinatarului trebuie să fie spre bucuria şi folosul acestuia. De aceea înainte de a începe, trebuie să ne gândim bine.
   V-aţi gândit vreodată că Dumnezeul atotştiutor vă citeşte scrisorile?

sâmbătă

Ale Mele sunt...



Ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, 
toate fiarele munţilor cu miile lor.
Psalm 50.10