Bătrâna Grany

   Regina Angliei vizita deseori o văduvă bătrână şi săracă, pentru a-i face acelei femei singure o mică bucurie.

   Vecinii care ştiau că bătrâna Grany, cum o numeau ei pe această văduvă, avea credinţă tare şi, în ciuda multor greutăţi şi griji, era fericită în Domnul Isus, au întrebat-o odată:

   - Grany, ai avut deja mulţi vizitatori. Care este vizitatorul cel mai nobil pe care l-ai primit în căsuţa ta?

   Toţi se aşteptau ca bătrâna femeie să spună: „Domnul Isus“. Dar nu, Grany a spus:

   - Musafirul cel mai nobil care m-a vizitat este maiestatea sa, regina.

   - Cum aşa, Grany? Este într-adevăr regina musafirul tău cel mai nobil? Iar Domnul Isus, Împăratul împăraţilor, despre care vorbeşti tu aşa de mult, nu este El mult mai nobil decât regina?

   - Da, desigur, a fost răspunsul bătrânei Grany, dar El nu este musafirul meu, El locuieşte aici la mine în căsuţa mea!

"De multe ori vine nenorocirea..."

„De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”

Psalm 34.19

Muşcătura de căpuşă

   Dimineaţa devreme, Ionuţ este trezit de soare. Pur şi simplu nu mai poate să stea în cameră. Se îmbracă repede, se spală ca o pisică şi aleargă la micul dejun – treabă de câteva secunde.

   - Bună dimineaţa, mamă! strigă Ionuţ şi aproape că îi cade mamei pe gât. Pot să ies afară după micul dejun? Mama lui îi permite.

   Ionuţ petrece o zi minunată în grădină. El urcă în mărul gros şi bătrân. De aici poate vedea până jos în sat. Merele nu sunt din păcate coapte. Dar Ionuţ a descoperit câteva coacăze, care sunt deja roşii. „Brr.” Se strâmbă. „Sunt acre!”

   Apoi Iunuţ se întinde în iarbă şi se uită la norii care trec deasupra lui. Seara devreme are voie să meargă puţin cu tata în pădurea din apropiere.

   Când Ionuţ se trezeşte a doua zi, îşi pune braţele sub cap şi se gândeşte vesel la ziua frumoasă de ieri.

   Dar ce este asta? Ionuţ simte o umflătură ciudată după urechea dreaptă. Cu atenţie pipăie încă o dată. Apoi se ridică repede din pat şi fuge în bucătărie.

   - Mamă, uite ce am! strigă el şi trage de ureche în faţă. Mama dă părul lui Ionuţ la o parte.

   - Oh, spune ea, o căpuşă! Ionuţ se sperie.

   - Ce este asta, mamă? întreabă şi devine foarte palid.

   - Este un animal mic, care a muşcat bine în pielea ta şi bea pe săturate din sângele tău. Când căpuşa este destul de grasă, cade de la sine jos. Dar pentru că am văzut-o acum, nu ar trebui să aşteptăm aşa de mult timp.

   - Dar ce să facem acum? Lui Ionuţ îi este teamă. De unde a apărut animalul?

   Mama îl ia pe Ionuţ în braţe.

   - Nu-ţi face griji! Căpuşele trăiesc în iarbă sau în tufişuri, de acolo ai luat-o. Când sunt foarte mici, le poţi îndepărta singur. Dar căpuşa din spatele urechii tale este deja destul de mare, mai bine lăsăm să fie îndepărtată de un doctor. Pentru că dacă rămâne ceva din corpul ei în pielea ta, poate să infecteze. Ionuţ se uită la mama lui cu ochi mari. Îmbracă-te repede cu ceva, îi spune mama, şi apoi în maşină.

   Câteva minute mai târziu pornesc la drum. Ionuţ îşi ţine mâinile strâns în poală, ca să nu şi le ducă fără să vrea după ureche. Speră să nu fie aşa multă lume la doctor, pentru ca să ajungă repede la rând şi să se scape curând de căpuşa din spatele urechii lui!

   Şi într-adevăr, Ionuţ şi mama lui nu trebuie să aştepte deloc. Doctorul se uită la căpuşă şi spune:

   - Ei, băiatul meu se pare că ai umblat prin pădure.

   - Da, spune Ionuţ, dar acum mi-a trecut cheful de aşa ceva.

   - Nu, nu trebuie să spui aşa ceva, spune doctorul, animăluţul va fi îndepărtat repede. Nu trebuie să-ţi fie teamă şi poţi merge liniştit mai departe în pădure, chiar dacă vara peste tot pe câmp sunt căpuşe. Este în orice caz bine când descoperi devreme o căpuşă. Să vă uitaţi la locul din spatele urechii câteva săptămâni, şi dacă nu se schimbă ceva, este totul rezolvat. Aşa, acum am vorbit mult. Totul este deja gata! Nu a fost deloc grav. Ionuţ îi întinde respectuos doctorului mâna şi îi mulţumeşte.

   Când se află cu mama lui în maşină, o întreabă:

   - Mamă, şi ce este aşa de rău la căpuşe?

   - Căpuşele pot transmite boli, de aceea ar trebui să fie îndepărtate pe cât posibil repede şi în întregime. Asta este ca şi cu lucrurile rele, pe care uneori le gândim sau le facem. Dacă rămân în inimă, devin tot mai rele şi devenim foarte nefericiţi. Contactul cu Domnul Isus Hristos este întrerupt. De aceea trebuie să recunoaştem imediat tot răul şi să-l îndepărtăm. Domnul Isus doreşte să ne ierte. Astfel putem fi iarăşi fericiţi!

Cel mai cunoscut vapor al lumii

Un model al corabiei

   Olandezul Johan Huibers a construit cu aproape 850.000 Euro arca lui Noe descrisă în Biblie la o cotă de 1:2. De câţiva ani, acest model de corabie se transportă în Olanda de la un port la altul şi invită oamenii să fie vizitat. La întrebarea de ce a construit o corabie, Huibers a răspuns: „Am vrut atunci din toată inima să răspândesc Vestea Bună. Dar cum aş fi putut să ajung la mulţi oameni? Seara am stat cu copiii mei pe canapea şi am citit împreună o carte despre corabie. Şi atunci am ştiut: voi construi un model după corabia lui Noe! Atunci voi putea spune fiecăruia despre dragostea lui Dumnezeu şi că istoria corabiei lui Noe se află în Biblie. Fiecare trebuie să afle acest lucru!“ După un an şi jumătate de construcţie, corabia lui Huibers a fost terminată. Aproximativ 1.200 de copaci au fost prelucraţi pentru muzeul Bibliei plutitor. El se află pe un vapor purtător, un ponton, cu care se transportă spre porturile de expoziţie. Între timp, mii de vizitatori au vizitat „sora mai mică“ a corabiei. „Dar nu fac aceasta pentru bani“, spune Huibers, „chiar dacă acum pot plăti creditele. Îmi place pur şi simplu să vorbesc cu oamenii şi să le spun întâmplarea biblică. Azi dimineaţă au venit trei fete, ele nu cunoşteau această întâmplare. Am putut să le-o spun şi de asemenea că ele trebuie să se hotărască. Când viaţa aceasta trece, atunci viaţa care urmează va fi veşnică. Ele trebuie să se hotărască.“

Un gigant al apei pe uscat

   În prima carte a Bibliei se relatează despre construcţia corabiei. Dumnezeu a adus un potop mondial peste lumea de atunci, pentru că oamenii au devenit tot mai răi şi mai corupţi. Numai unul trăia cu Dumnezeu: Noe. El a fost însărcinat de Dumnezeu să construiască o corabie. În mijlocul uscatului a luat fiinţă un mijloc de transport pe apă impresionant. Cu cei circa 135 metri lungime, corabia era aproape la jumătatea lungimii Titanicului, dar a avut aproximativ acelaşi deplasament ca uriaşul scufundat al oceanului. Ea dispunea de o suprafaţă a terenului de ca. 9.000 m² – cu mult mai mult decât un teren de fotbal normal – împărţit pe trei punţi ale vasului. Volumul ei de încărcare era de aproximativ 40.000 m³ – aceasta corespunde la circa 550 vagoane de tren de marfă.

Au încăput toate animalele în corabie?

   Biologii, care cred relatările biblice, sunt de părere că numai tipurile create (tipurile de bază) ale animalelor vertebrate care respiră prin plămâni s-au aflat în corabie. Dacă se estimează necesarul de loc al unui animal la 1,5 m³ / mamifer, 0,5 m³ / pasăre şi 1 m³ / reptilă şi amfibie, au fost necesari doar circa 7.5000 m³ – loc destul pentru toate animalele!

Marele potop

   Potopul a fost o catastrofă mondială de mărime de neimaginat. Ape subpământene au izbucnit, iar în acelaşi timp a plouat 40 de zile în torente. Această ploaie a izvorât dintr-o zonă de apă în înălţime, care înconjura întreaga noastră planetă şi care de la potop nu mai există (Geneza 1.7). În afară de Noe şi familia lui, toţi ceilalţi oameni care au trăit, au fost nimiciţi de potop! Purtată de corpul ei izolat cu smoală, corabia a plutit pe apele potopului şi s-a oprit după şase luni nevătămată pe muntele Ararat în Turcia de astăzi. Nu a fost corabia un mijloc de salvare unic al lui Dumnezeu? Mult mai unică este „corabia“ prin care Dumnezeu oferă astăzi fiecărui om mântuirea: Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca oricine crede în El să fie în siguranţă pentru veşnicie.