Lingura de cafea de argint

   O fată dintr-o familie cinstită slujea în casa unui medic ca ajutor la bucătărie. Prin zelul şi îndemânarea ei, s-a făcut curând iubită de stăpânii ei şi doamna nu încuia niciun dulap şi nicio ladă faţă de ea. Fata a pus în joc toată mândria ei, ca să menţină permanent în ordine bună toate lucrurile şi în mod deosebit curăţa tacâmurile frumoase până străluceau. Ea era înclinată şi spre înfumurare, şi din cauza aceasta deseori tacâmurile de argint ale doamnei doctor îi atrăgeau privirea. Când a urmat să se căsătorească, într-o zi nu s-a putut împotrivi ispitei de a-şi însuşi o lingură de cafea de argint şi să o pună deoparte. Ştia că stăpâna ei nu a numărat niciodată aceste linguri mici, din care avea câteva duzine. La părăsirea locului de muncă a primit un certificat bun de la stăpânii ei, care o lăudau ca fiind „o fată deosebit de corectă”. Dar ce ciudat! După aceea, lingura de cafea, pe care o luase, nu a dorit să o mai vadă şi nici să o folosească. În continuare a întreţinut relaţii bune cu familia de doctori; şi soţul ei îi datora domnului doctor locul lui de muncă, ca îngrijitor la spitalul orăşenesc. Astfel au trecut vreo zece ani. În oraş a avut loc o evanghelizare, la care a participat regulat şi soţia îngrijitorului, care a rămas adânc impresionată. Conştiinţa ei s-a trezit şi lingura de cafea, care mereu o neliniştea, o apăsa ca o povară. A mers la ora de audienţă a evanghelistului şi i-a mărturisit sincer singurul ei furt. „Ce trebuie să fac?” a întrebat ea. „Să mergi la doamna doctor, să-i mărturiseşti totul şi să o rogi pentru iertare”, i-a spus acesta. „Dar ce va gândi aceasta despre mine?”, se tânguia tânăra femeie. „Ea a fost totdeauna aşa de bună cu mine! Să se fi înşelat aşa de mult cu privire la mine! Nu va mai vrea să aibă a face cu mine.” - „Altfel nu veţi avea linişte”, a replicat evanghelistul. Ea a recunoscut că aşa era şi de aceea s-a hotărât, chiar dacă avea o povară grea pe inimă, să se ducă a doua zi la doamna doctor şi să-i ducă lingura de cafea furată. Totul a decurs mai bine decât se aşteptase. Binevoitoarea doamnă doctor i-a zis: „Marie, se poate întâmpla aşa ceva, şi începând de acum eu te apreciez şi mai mult din cauza sincerităţii tale. Poţi păstra lingura de cafea ca dar din partea mea şi să o foloseşti cu plăcere.” Astfel s-au despărţit în cea mai bună pace. Însă tânăra femeie a trebuit să sufere amar din cauza furtului prin nenumăratele mustrări de conştiinţă. Deja în Proverbele lui Solomon (Proverbe 28.13) citim cuvintele serioase, dar totodată aducătoare de mângâiere: „Cine îşi acoperă fărădelegile nu va prospera, dar cine le mărturiseşte şi le părăseşte va căpăta îndurare.”