„Ne putem ruga”

   O tânără îngrijitoare dintr-un spital american a istorisit următoarea întâmplare:

   Era rândul meu în sala de operații. Un chirurg renumit avea de tratat un caz foarte dificil, iar mai mulți doctori erau prezenți la operație. Când pacientul s-a aflat pe masa de operație și anestezistul trebuia să înceapă, chirurgul a întrebat-o pe sora-șefă:

   - Avem tot ce ne-ar trebui la îndemână – sau ar mai putea fi făcut ceva în interesul bolnavului înainte de a începe operația?

   Atât răspunsul sorei, cât și al altor asistente a fost:

   - Putem începe. Pentru toate s-a purtat de grijă. Nimic n-a fost uitat.

   Chirurgul s-a gândit puțin, apoi a spus cu glas calm și hotărât:

   - Ceva putem totuși să mai facem: Ne putem ruga. Și astfel, toți am stat în jurul mesei de operație cu capetele plecate, iar chirurgul l-a încredințat, în puține cuvinte, pe pacient în mâna lui Dumnezeu, dar și pe el însuși și pe fiecare în parte dintre cei prezenți. Operația a reușit.

   Atât timp cât voi trăi, nu voi uita această clipă, a spus tânăra soră. Chirurgul a simțit dependența sa de Dumnezeu și nu s-a rușinat să caute ajutor la Dumnezeu.