joi

Toschiko



   Toschiko trăia în îndepărtata Japonie. Întreaga ei familie slujea idolilor. În timpul săptămânii, Toschiko mergea la școală, iar duminica o ajuta pe mama la lucrările casnice. Ea nu cunoștea însemnătatea slujbei adevărate pentru Dumnezeu, pentru că nu auzise niciodată despre Domnul Isus și lucrarea Sa de mântuire, făcută la Golgota.
   Într-o duminică după-masa, când Toschiko și-a terminat treaba, a făcut o plimbare pe străzile orașului. La ușa unei case a văzut o mulțime de papuci de copii. În Japonia se obișnuiește ca înainte de a intra într-o casă să te descalți.
   Toschiko a rămas uimită: Ce puteau să facă așa mulți copii în acea casă? Hotărâtă s-a descălțat și a intrat în casă. Era o școală duminicală. S-a cântat o cântare, s-a spus o rugăciune, iar apoi Toschiko a auzit istorisirea despre un orb, ai cărui ochi au fost deschiși prin cuvântul unui Om minunat, care se numea Isus.
   Toate acestea erau așa de noi și așa de interesante pentru Toschiko, încât de atunci înainte a venit regulat la școala duminicală, pentru a auzi mai multe. Într-un final a crezut în Dumnezeul cel viu și adevărat și în Fiul Său, Domnul Isus. Dar nu era foarte sigură, dacă ea era mântuită. Îi lipsea siguranța mântuirii.
   Totuși, Toschiko și-a dorit ca și familia ei să audă Vestea cea bună. Mult timp l-a rugat pe tatăl ei să vină la vestirea Evangheliei, care se ținea tot în casa pentru școala duminicală, dar degeaba. Dar ea a continuat să se roage cu stăruință pentru întreaga ei familie. Tatăl s-a decis apoi să asculte Cuvântul lui Dumnezeu și în curând a fost mântuit. Și frații ei mergeau împreună cu ea la școala duminicală și unul după altul L-au primit pe Domnul Isus ca Mântuitor al lor.
   Mama mult prea ocupată a fost vizitată deseori de câțiva creștini, iar curând a sosit și ziua fericită, când și ea s-a îndepărtat de slujba la idoli și a aparținut Domnului Isus. Și odată cu ea a putut și Toschiko să înțeleagă că Mântuitorul a murit și pentru păcatele ei. Ea trebuia doar să accepte acest lucru în credință. Ce mulțumitoare era acum!
   Doar bunica mai ținea mult, spre marea durere a lui Toschiko, la slujba idolilor. Dar după ce a observat marea schimbare în viața copiilor și a nepoților ei, a venit și ea la crucea de la Golgota și a acceptat ca păcatele vieții ei să fie spălate de sângele Domnului Isus.
   Apoi Toschiko s-a gândit la colegii ei de școală. Dumnezeu a răspuns la rugăciunile ei, iar unii au fost mântuiți.

Ești și tu îngrijorat de mântuirea sufletului tău nemuritor?
Ești și tu pentru alții un indicator spre Mântuitorul?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu