Într-o seară, un tânăr negru a venit
alergând cu Noul Testament în mână la misionar. Avea respiraţia întretăiată
când l-a întrebat pe misionar:
- Spune, au ştiut bărbaţii sfinţi care au
scris această carte că există pe pământ africani?
- De ce îmi pui o asemenea întrebare? a spus
mirat misionarul.
- Am discutat în sat la noi despre acest lucru,
a explicat băiatul. Cred că ei au ştiut, pentru că în această carte este scrisă
o întreagă listă de păcate care se află în inima fiecărui african. De aceea
mulţi din satul nostru nu mai voiesc să asculte când le citesc din ea. Ei au spus:
„Cartea aduce afară interiorul nostru.”
- Dragă
prietene, a răspuns misionarul, să nu crezi că inima mea arată altfel decât a
ta sau inimile altor oameni. În noi toţi locuieşte păcatul. De aceea citim în
Evrei 4, versetul 12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai
tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte
sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile
inimii. Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit
înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.”
Nu este plăcut, dar este vindecător pentru
inima mândră a omului, dacă se recunoaşte astfel în lumina Cuvântului lui
Dumnezeu. Dar cum poate fi mântuit un om? Şi despre aceasta Cuvântul lui Dumnezeu
ne dă un răspuns clar: „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul
care zice: Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi...” (1
Timotei 1.15).
Acelaşi Cuvânt, care aduce afară interiorul
nostru – întreaga noastră stare păcătoasă – ne arată şi calea mântuirii şi
eliberării.
„Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare,
pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile
noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)”
(Efeseni 2, versetele 4 şi 5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu